Numele tău

Adoraţia s-a stins, departe de-a fi resimţită, retrăită, parte din aceaşi poveste, dar cu final fericit. În lipsa ei a rămas durerea mea, dezamăgirea de-a scrie despre un om care-a plecat şi m-a lăsat mai singură decât eram, mai bolnavă și mai tristă, ruşinea mamei de-a scrie despre asta.

Mesajele sunt acolo, la fel ca promisiunile, visurile creionate împreună, puţin mai jos de poze. Nu am şters nimic, cum nici numele, omul, ochii şi nici zâmbetul nu am avut curaj să le fac pierdute, nevăzute, dar ştiute. Poate mă trezesc mâine şi nu o să deosebesc visul de realitate.

Deşi noi nu mai există..

Uitarea ar trebui să-şi facă loc, dar nu are unde. Adevărul zace dincolo de cortină, parcă nimeni nu vede că mai tresar când îţi aud numele, că zâmbetul mi-e fals şi renunţarea la non-culoarea ce mi-a definit starea, sufletul, zilele, lunile, e doar un o piesă de teatru în şapte acte.

Vindecarea e departe, pansamentele pe care le-am folosit au căzut şi-au durut; m-am transformat în altă persoană.. De ce?

Am plâns şi sâmbătă, deşi vineri am dormit în braţele altei persoane. Pe cine am înşelat?

Reclame

2 gânduri despre „Numele tău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s