Nemuritori

Nu bem ceai, pentru că lămâia nu ne place nici măcar în bere. Poate doar cu tequila, când purtăm haine care nu ne reprezintă şi ne străduim să producem cele mai tari impresii, păşind în cluburi şi uitând de părinţi.

Aşteptăm îmbrăcate, frumos aranjate şi perfect machiate, să vină, să ne sune, mesajul în care spune că a ajuns şi te întreabă dacă esti gata, deşi tu te pregăteşti de la ora patru. Aşteptarea doare şi face găuri în suflet, dar o să aflăm singure, mai devreme sau mai tarziu. Până atunci ne facem găuri în urechi, buze, buric şi credem că lumea e doar a noastră. Dar nu e.

A noastră e durerea în fiecare segment.

Anxietatea nu ne atinge pe noi, nu? Suntem sus, iar lucruri rele se întâmplă doar la televizor. Uităm să ne uitam la el, să citim cărţi care s-au scris pentru, cu şi despre noi. Noi doar aşteptăm şi alergăm după oameni, ne plângem şi înecăm în umbrele trecutului, iar viitorul îl visăm doar noaptea. Un ireal pe care credem ca-l vom atinge, dar care se va stinge precum toate stelele noastre.

Nu ne vor da copilăria înapoi sau universul sau timpul.

Nu mai suntem viitorul lor, al ţării, ne blamează şi ne judecă în continuu, fără a ne şti toată povestea şi suferinţa ascunsă în privire. Ei nu se vor uita în ochii sau sufletul nostru.

Dar cine sunt ei?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s