Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române!

E aşa trist să auzi un român spunând că-şi urăşte ţara.. E aşa trist să ştii că sunt români care s-au stabilit definitiv în afara pământului originar. E aşa trist să dai vina pe o ţară, pe un pământ. Este trist, este demoralizator, este tragic. Este cea mai mare problemă a noastră.

Este de necrezut cum nimeni nu vede realitatea. Din o sută de oameni, poate doar zece o văd  şi asta nu e problema României, ci a românilor, a oamenilor, este problema lipsei umanităţii. Copiii noştri nu vor mai ştii ce să facă, cum să gândească, cum să se comporte, pentru că o fac alţii pentru ei. Se aplaudă şi se urmează instinctul de turmă, lăsând în urmă adevăruri. Am ajuns o generaţie urâtă, lispită de umanitate, principii, valori, bunătate, respect şi bun-simţ. Cei şapte ani de acasă nu-i mai are nimeni, nici adulţi, nici copii. Ne scufundăm.. Dar ţara va rămâne aici. Se vor culca alţi oameni pe pământul nostru, alţii ne vor lua steagul. Şi ei, români.. ca şi noi.

România, ca ţară, ca pământ, ca mamă, am prezentat-o acum ceva vreme. I-am scris un sfert din toate frumuseţile ei. Aş mai scrie despre ea, că aş mai avea atâtea, dar românii o fac de râs. Unii, mai mult decât alţii. Aş vrea ca de mâine fiecare să se trezească, să-şi dea seama de sfera în care alunecă şi să sară din mâinile în care cade. Să scape de manipulare, prezentă în fiecare loc. 

Consider că schimbarea este numai în noi. Dacă am reuşi să fim altfel, să vedem lucrurile altfel, să ne comportăm altfel, atunci ar fi mult mai uşor. Ar fi o dulce pace printre suflete. Dar dacă noi suntem aşa cum ne numesc alţii, dacă facem şi nu facem, nu demonstrăm altceva decât ceea ce ne-au spus ei. Ne manipulează, ca la sfârşit de drum să ne ia tot, fără a le păsa de nimic. 

Ştiu că banii şi puterea sunt valori supreme pentru unii, dar ţin să spun că la final nu vei lua nimic cu tine. La final vei fi singur, fără bani, fără nimic din ce ai furat, doar cu siguranţa că vei fi judecat pentru ceea ce ai făcut. Deşi nu prea cred în judecata de apoi, ştiu că nimeni nu pleacă din lumea asta fără să plătească pentru ceea ce a făcut.

Tu, române, sărac sau bogat, bolnav sau sănătos, senator sau preşedinte, judecător sau procuror, vânzător sau pescar, poliţist sau puşcăriaş, bărbat sau femeie, adult sau copil, preot, hoţ, deputat, profesor,  deschide odată ochii, nu vezi cum îţi fură visurile, nu vezi cum te tratează, nu vezi tu cât furi, cât iei, cât de mult îi calci în picioare, nu vezi cum vor să faci ca ei? Doamne, treziţi-vă odată. 

Reclame
Iartă-ţi românii, scumpă Românie

Iartă-ţi românii, scumpă Românie

Ce plaiuri, ce istorie, ce poveste, ce ţară, ce limbă, ce tradiţii, ce obiceiuri, ce munţi, ce ape, ce culori! Ce frumoasă eşti, Românie! România mea..

Sunt atât de mândră de tine, că nu-mi încape bucuria în suflet. Îmi iei aerul cu frumuseţea ta nemărginită. Te respect, te iubesc, te reprezint aşa cum pot, mă mândresc cu numele tău, cu faptul că m-am născut român, pe cel mai dulce pământ. Cele mai bune, mai frumoase, mândre, simple culori îmi vor rămâne veşnic tatuate în suflet.

De-ar şti şi ei! De-ar putea vedea toată frumuseţea ta, tot ce ne oferi de atâţia ani încoace! De n-ar mai da vina pe tine pentru greşelile şi păcatele lor! De şi-ar deschide odată ochii sufletului. De te-ar vedea pe tine şi nu ceea ce au devenit ei. De-ar redeveni oameni, români cu sufletul agăţat de piept..

Resimt o aşa dezamăgire şi tristeţe când aud că te jignesc, din nou. Chiar nu văd? Nu tu eşti de vină, ci ei. Ei ,românii, greşesc. Ei au adus toate jignirile asupra noastră. Ei te-au ponegrit. Ei au distrus totul. Nu tu. Tu ne-ai oferit tot ce ai avut. Ţi-ai lăsat frumuseţea în mâinile noastre. Ai avut încredere în copiii tăi. Şi noi ţi-am găurit cerul..

În România se fură, se bea, se omoară copii şi bătrâni, se violează fetiţe, adolescente, femei şi bătrâne, se câştigă puţin, se înregistrează mulţi oameni de o etnie ce nu poate fi acceptată, după care am fost aspru judecaţi, se comit atâtea infracţiuni că nu mai pot fi numărate. Da, nu contest asta. Dar România oferă mult mai multe decât atât. Ce e bun nu mai contează?

România e frumoasă. Şi voi continua să spun asta pentru că sunt mândră de ea. Are atâtea minuni..

Retezatul are 90 (nouăzeci) de specii de plante care nu se găsesc niciunde în lume şi 185 ( o sută optezeci şi cinci) de specii de păsări; aici există peste 80 (optzeci) de lacuri aşezate pe granit şi formate din foşti gheţari. Retezat este cunoscut şi pentru diversitatea sa florală. Mai e şi frumoasa Deltă cu mii de specii de copaci şi plante, cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa. Vulcanii noroioşi din Subcarpaţii de Curbură, Sibiul romantic, Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei, sunt alte comori ale ei. Mai străluceşte şi Braşovul, frumosul Bucureşti, Timişoara, Constanţa, Baia Mare.. Sunt atât de multe. Atât de frumoase!

Dacă am pune aşa, gând la gând, s-ar răspândi adevărata frumuseţe a României. Şi românii s-ar opri din a blestema pământurile pe care s-au născut, şi-au purtat paşii. Nu mai e dreptate, umanitate, altruism, curaj, respect. S-a risipit precum vântul.

Dar sunt şi atâţia români frumoşi, oameni mândrii de ţara lor, care luptă cu forţa sufletului să fie bine. Să nu mai fim judecaţi atât de aspru. Sunt atâtea talente, inimi frumoase, mici eroi.. Nu suntem aşa cum ne-aţi numit.

Închei cu o ultimă rugăminte. Treziţi-vă, românilor! Încetaţi să spuneţi că România e o ţară de nimic şi faceţi ceva. Mă adresez preşedintelui, miniştrilor, doctorilor, poliţiştilor, judecătorilor, dar şi celorlalţi. Mă adresez tuturor. Nu mai fura tu azi, nu mai demonstra că eşti aşa cum ţi se spune, iar tu, tu oferă-le locuri de muncă, să nu mai plece peste ocean şi să uite de steag. Câte se pot face. Cât de mândră ar fi România. Cât de respectaţi am fi. Suntem oameni. Nu trebuie să uităm asta. Să descopere cu toţii că ţara plânge din cauza lor. Să se schimbe politica şi o să câştigăm. Aici nu trebuie să se lupte binele cu răul. Răul trebuie să lupte alături de bine. Până la urmă, luptăm pentru aceaşi cauză.