Mersul stelelor 

Îmi îngheaţă inima între două coaste, dar nu aşa cum mi-am dorit, nu ca-n visul meu, dar nu din cauza frigului, căci m-am documentat și suntem în plină vară, poate cea mai caldă vară de până acum. Nu se risipesc în aburi reci sentimentele sau dorul sau tu şi toate felurile în care ea, inima, îţi şopteşte, strigă sau plânge numele, ci se amestecă ventriculele între ele, atrii şi capilare, stânga egal cu dreapta, iar mie-mi îngheaţă inima la sfârșitul lui iunie. Douăzeci şi opt iunie, m-am uitat de două ori, tu? 



Sus paharul, realitate obscură, că încă reuşeşti să mai iei de la mine. Aş râde, dar mi s-a blocat aerul în plămâni și trebuie să plâng. 

Îmi rup cerul în două, nu-mi pasă şi-mi dublez amorţeala care m-a cuprins subit. Ea plus aşteptarea, pe care-o sprijin în coate ostenite, subţiri şi deloc gingaşe pe pervaz de iad îngheţat, intensifică un amar care doare, care-mi poluează cerul subţire, nepopulat de stele şi de buze cu gust de cireşe, curbate în zâmbete fine, amarul amar care-mi tulbură cerul lipsit de lumini şi vanilie.. , cerul negustat de fericiri efemere, cerul meu străin de oameni care-au rămas.. , cerul.. gurii. 

Visul e bolnav şi m-a prostit de prea multe ori. Şi-mi vine din nou să râd, dar, ah, dragostea mea, s-ar vedea cerul distrus şi gol, aspru şi lipsit de iz de vanilie, iar sângele rupturii s-ar năpusti spre colțuri, unde mi-aş întinde buzele în încercări false de zâmbete. 

Lacrimi încărcate de eşec îmi zgârie obrajii ș-aș desena crestele Carpaţilor peste ei, total fără sens ca toţi anii mei. Marea Moartă am scris-o în piept şi-am umplut-o cu lacrimi. Ajutor. Buze albastre şi lipsite de artă, urlete neputincioase strânse între pumni firavi, ochii care mint şi dor, tu şi tu şi tu şi-mi explodează sufletul, iar inima nu mai bate. Sensul îl dădeai tu, i.. 

Anunțuri